Textul publicitar
Textul publicitar
o Definiţie
- un mesaj aparţinând stilului publicistic
- o situaţie de comunicare presupunând un Emiţător şi un Receptor.
- relaţia este unilaterală, ptr. că Receptorul este pasiv, nu devine Emiţător.
o Trasături
· Sincretismul
- caracteristica fundamentală este sincretismul, ptr. că participă mai multe limbaje, pe lângă cel verbal: muzică, imagine, gestică.
· Oralitatea
- o altă trăsătură specifică este oralitatea, realizată prin:
- adresarea la persoana a II-a, de tip familiar, prin asocierea cu expresii limbaj. colocvial: ,,Eşti în Pagini Aurii..’
- construcţii exclamative, uneori eliptice sau imperative, cu rol persuasiv: ,,Caută în Pagini Aurii…’’
- simularea dialogului: ,,Doreşti ca mesajul tău sa fie cunoscut? Adresează-te...’’
- stilul telegrafic: ,,Cine: Conex G.S.M. Ce: magazine de prezentare. Când: luni..’’
o Canalul de transmisie
· Televiziune: clipuri (ca monolog, dialog, mici scenete)
- definitoriu este sincretismul.
· În presa scrisă – apare cu următoarea structură: un titlu incitant; naraţiunea propriu-zisă; concluzie-îndemn.
o Figuri de stil
1. personificare: ,,Domestos le face pe toate’’
2. antiteză: ,,Calitate maximă la preţuri minime’’
3. oximoronul: ,,Micul mare Tico’’
4. eufemismul (mascarea realităţii, a exprimării dure): ,,Noul Pampers – pentru o piele mai uscată şi un copil mai fericit’’
5. jocul de cuvinte, ambiguitatea: ,,Gepa – un pic mai bine ptr. dvs.’’
o Scopul persuasiv- tehnici de argumentare
- se adresează raţiunii sau afectivităţii Receptorului
· argumente de specialitate: ,,Aspirin – împotriva durerilor de cap…’’
· argumente legate de tradiţii: ,,Silva – apă, talent, suflet! Pentru că, respectând tradiţia, să obţinem cea mai bună bere românească!’’
Registre stilistice
Registre stilistice
o Registrul popular
Se caracterizează prin trei trăsături: oralitate, spontaneitate, dinamism.
· Oralitatea se realizează prin:
1.expresii onomatopeice: ,,Pupăza zbrr pe-o dugheană!’’
2.exclamaţii şi interogaţii retorice
3.comparaţii comune, lipsite de literaritate: ,,răcnea ca un smintit’’
4.proverbe şi zicători
5.construcţii specifice: ,,vorba ceea’’, ,,frunză verde’’ etc.
6.dativul etic – implicarea afectivă : ,,Ori mi-eşti bolnăvioară/ Drăguţă mioară?’’
7.superlativ prin construcţii, cu valoare afectivă: ,,frumoasă foc’’, ,,beat turtă’’, ,,prost gramadă’’
8.expresii şi cuvinte populare
9.apelative: ,,bre”, ,,fă”, ,,mă”
· Spontaneitatea – redă fluxul imediat al gândirii:
1.repetiţia de insistenţă:,,Râzi tu, râzi, Harap-Alb’’
2.cuvinte/ expresii populare intraductibile: dor, a se duce pe apa sâmbetei etc.
3.superlativ absolut prin repetarea sunetului: ,,buuună treabă!”
4.anacolutul
· Dinamismul susţine ritmul naraţiunii:
1.elipsa predicatului: ,,Şi eu fuga, şi ea fuga..’’
2.repetarea subiectului: ,,Vede el, Împăratul, cu cine are de-a face’’
3.acumulare de verbe de mişcare, verbe la gerunziu
4.propoziţii scurte, coordinate prin juxtapunere sau prin conjuncţii: şi, dar, iar.
o Registrul regional
· regionalisme fonetice: o fost, om mere, o fi foastă (Ardeal) am plătitără, am văzutără (Muntenia)
· dezacorduri: ,,Ei a mers”
· registrul lexical: barabule, păpuşoi, zaibăr etc.
o Registrul arhaic
Ajută la ,,culoarea locală’’, la evocarea istorică.
· topica inversă a frazei, dupa modelul lb. latine:,,Acest om de boierie nu este’’
· arhaisme lexicale: postelnic, vornic, spahii etc.
· arhaisme fonetice: hiclean, pre, den, hire
· arhaisme morfologice:
- forme inverse de perfect compus: ,,fost-au acel..’’
- locuţiuni verbale arhaice: iţi fac ştire
- verb la infinitiv în locul conjunctivului: ştia a-l mânui
- plural în ,,e’’: aripe sau în ,,uri’’: ruinuri
La nivel stilistic:
- repetiţia unor epitete ptr. portret:,,om întreg la hire, neleneşu..’
- realizarea antonimelor prin prefix negativ : nevărăsătoriu de sânge, nerăpitor, neleneşu..
- proverbe şi zicători:,,Lupul părul schimbă, iar nu hirea’’
- exclamaţii retorice, care amplifică nuanţa afectivă: ,,Oh , sireacă Ţară a Moldovei!’’
- comparaţii, metafore arhaice
o Registrul colocvial
- apare în context informal (familie, prieteni)
- dialog oral, scris (scrisoare)
- monolog oral (felicitări, toast, anecdote, relatări)
- monolog scris (notiţe, jurnal, amintiri, sms etc.)
o Trăsături:
- apel la argou, jargon, cuvinte populare/ regionalisme,
- diglosia - capacitatea vorbitorului de a se adapta verbal la mediu, de a înţelege mai multe variante lingvistice
- ticuri verbale, clişee
- mijloace nonlingvistice: gestică, mimică – zicale, proverbe, expresii
- încărcătură afectivă pronunţată, prin: diminutive, augmentative, vocative, cuvinte peiorative, ritm (alert/lent)
Nivelurile textului literar
Nivelurile textului literar
o Fonetic
Se referă la rimă, ritm, măsură.
o Sintactic
Se referă la arhitectura (compoziţia) unui text:
· Strofe/vers - în genul liric*
· Părţi, volume - în genul epic
În poezia modernă predomină:
· versul alb - fără rimă
· versul liber - fără masură şi ritm
o Semantic
Se referă la: sensurile cuvintelor, câmpuri lexicale, sinonimice, cuvinte-cheie.
o Stilistic
Figuri de stil; imagini artistice (vizuale, olfactive, auditive, de mişcare, sinestezice etc.)
Textul injonctiv - DIALOGUL ŞI MONOLOGUL
3. DIALOGUL
o Clasificare
· Dialogul informal – în context familial, colocvial. Limbajul este uzual,colocvial, permite folosirea elementelor din structura lingvistică nenormată (argou, regionalisme, cuv. populare etc.)
· Dialogul formal – în context public, oficial. Limbajul respectă normele gramaticale, convenţiile de politeţe.
o Variante ale dialogului
1. Conversaţia – dialogul informal între două sau mai multe persoane.
2. Discuţia – dialogul formal/ informal, la care participă şi un moderator.
3. Polemica – confruntarea unor puncte de vedere diferite, într-un cadru instituţionalizat; impune: argumentare coerentă, politeţea exprimării, accesul alternativ la cuvânt, adecvarea la temă.
4. Dezbaterea – discuţie publică pe marginea unei teme prestabilite; poate fi orală sau scrisă. Se impune: argumentarea coerentă, politicoasă; limbaj adecvat, literar; putere de persuasiune.
5. Alte forme de dialog – interviul, masa rotundă, talk-show-ul, consfătuirea, întrevederea, interviul, conferinţa de presă.
4. MONOLOG
Monologul este o replică de dimensiuni ample emisă de o peroană care transmite gânduri, informaţii, stări etc.
o Scopul
-informare
-emoţionare
-destindere
-persuasiune [convingere]
o Clasificare
· Monologul interior –se desfăşoară în gând şi este adresat sinelui.
· Monologul narativ – este adresat unei persoane sau unui grup- ţintă; prezent în : emisiuni TV./ radio; expuneri; clasă; spoturi publicitare; campanii electorale etc.
Textul injonctiv - NARAŢIUNEA
2. NARAŢIUNEA
o Structura textului narativ
a. Autorul - persoană fizică, având o biografie reală, care redactează textul.
b. Naratorul - ,,alter- ego’’-ul autorului; cel care relatează.
o Tipologie
- Narator-martor, este exterior ficţiunii pe care o relatează la pers. a III-a
- Narator-personaj, este implicat in cele relatate la pers. I.
- Întâmplările pot fi redate de unul sau mai mulţi naratori.
o Funcţiile naratorului
· Funcţia comunicativă: constă în a se adresa naratarului pentru a acţiona asupra lui sau ptr. a menţine contactul cu el.
· Funcţia metanarativă: constă în a comenta textul şi a-i explica organizarea internă.
· Funcţia de autentificare: exprimă raportul naratorului cu cele relatate. Ea poate fi:
- de atestare (exprimă o certitudine faţă de cele relatate)
- emoţională (îşi exprimă emoţiile pe care le simte faţă de cele narrate)
- de evaluare (exprimă judecăţi faţă de acţiune, personaje)
· Funcţia explicativă: constă în a da naratarului informaţiile necesare ptr. întelegerea textului.
· Funcţia generalizantă sau ideologică: prezentă în fragmente de discurs sau abstracte, didactice despre lume, existenţă, societate, oameni.
Prezenţa naratorului poate fi mai puternic sau mai slab conturată.
c. Naratarul - cel căruia I se adresează naratorul implicit sau explicit în interiorul cărţii.
d. Personajul - fiinţele imateriale, existând în şi prin cuvinte.
o Tipologia naraţiunii
1. Naraţiune verbală - speciile literare ale genului epic; proces-verbal, biografie, autobiografie, reportaj etc.
2. Naraţiune nonverbală - pantomime, dans etc. Aici ,,naratorul’’ sunt imaginile, corpul uman.
3. Mixtă - benzi desenate, cinamtografie etc.
După raportul timp al narării/timp al desfăşurării:
1. Naraţiune ulterioară - când actul povestirii se petrece după desfăşurarea propriu-zisă a întâmplării.Cel mai frecvent tip de naraţiune.
Povestirea este la trecut: perfect simplu, imperfect, mai mult ca perfect
2. Naraţiunea simultană - când nararea se face în paralel cu desfăşurarea întâmplărilor relatate. Se foloseşte indicativul prezent. Apare în: comentariul sportiv, al unui spectacol; prezentarea unui muzeu (ghid) etc.
3.Naraţiune anterioară - povestirea se situează în trecut, între diferitele momente ale acţiunii; apare în jurnal sau roman epistolar.
o Perspectiva narativă
1.Viziune omniscientă, demiurgică’’[N. Manolescu] sau ,,focalizare zero’’[G. Genette], naratorul cunoscând dinainte destinul personajelor. Modelul apare în romanul clasic.
2.Viziune exterioară sau ,,focalizare externă’’[G. Genette], în care naratorul-martor cunoaşte parţial gândurile şi faptele personajelor; relatare la pers. I.
3.Viziune internă sau ,,focalizare internă’’[ G. Genette], când naratorul-personaj este implicat direct în cele relatate; punctual sau de vedere este subiectiv; relatare la pers. I.
o Instanţele narative
Sunt toţi ,,actorii’’ care participă la naraţiune: autorul, naratorul (naratorii), naratarii (cei cărora li se adresează naraţiunea), personajele şi lectorul.
o Timpul în naraţiune
- În naraţiune timpul şi spaţiul au un rol important, pentru că ordonează textul, vizând caracterul referenţial al discursului epic.
- Durata temporală poate fi: cronologică, simultană, anterioară, ulterioară; prin analepsă se recuperează segmente ale trecutului; prin prolepsă se prefigurează, se anticipă .Timpul se articulează pe două coordonate: exterior, obiectiv, timp al curgerii evenimenţiale - ,,chronos’’ si subiectiv, lăuntric-,,kairos’’.
- Spaţiul are, ca şi timpul, o dublă reprezentare: spaţiul exterior, referenţial, realizat prin descriere şi spaţiul interior, lăuntric, realizat prin monolog, analepsă, oniric, fantastic.
Postări
