Textul injonctiv - DESCRIEREA

Textul injonctiv

- este o variantă a textului informativ

- indică modul de acţiune, utilizare

- apare în: prospectele medicamentelor, reţete  culinare

- limbaj specializat

- indicativ prezent sau imperativ; diat. refelexivă, impersonală

Moduri  de  expunere

1.DESCRIEREA

- constă în zugrăvirea trăsăturilor particulare ale unui obiect, fenomen din natură, persoană. Obiectul descrierii poate fi imaginar sau real.

o   Clasificare:

·  după raportarea la literatură:

   - descrierea literară

   - descrierea nonliterară

·  după gradul de obiectivare:

   - descrierea obiectiva: literară/nonliterară

   - descrierea subiectiva: în versuri/în proză

o   Forme ale descrierii:

Descrierea obiectivă

-   oferă informaţii cu privire la obiecte, clădiri, aparatură, obiective turistice, produse

       ·  scopul: de a informa, de a convinge, de a comunica.

       ·  trăsături

   -   limbajul este denotativ, neutru, fără indici de subiectivizare (fără implicare afectivă)

       ·  tipologie

   -   descrierea stiinţifică

   -   prospectul medicamentelor, al unor aparate

   -   textul publicitar

   -   pliant turistic, al unui spectacol, expoziţie etc.

   -   portret: fişă biografică, medicală, fişă personală

                                    

       ·  modalităţi de realizare

             - comunicare impersonală, denotativă: indici spaţiali, temporali, aspect de ansamblu, nume şi ani legaţi de obiectul descrierii, modul de funcţionare şi utilizare etc.

            - prin enumerare se descriu aspectele exterioare/ interioare: aspect, dimensiuni, componente, materiale folosite, culoarea, fincţionalitatea

           -   indici: mai intâi, după un timp, acum, în sus, în jos, în faţă, nu numai..ci şi, în plus, pentru că, întrucâat, din cauză că, ca şi,  cu scopul, în idea

           -   termeni tehnici, stiinţifici, de specialitate

           -   redactare la pers. a III-a , indicativ present.

   

Descrierea subiectivă

-oferă informaţii legate de imagini din natură, persoane, mediu ambient, vestimentaţie, arthitectură etc.

  ·  scopul

  - transmite  în mod direct emoţiile, trăirile lăuntrice ale celui care contemplă şi descrie

  ·  funcţiile

  -   Funcţie poetică

-   creează atmosfera; emoţionează, transmite direct trăiri lăuntrice, sentimente, senzaţii

  -   Funcţie narativă

- prezentarea cadrului (indici de timp şi spaţiu)- ,,mimesis’’

- caracterizează indirect un personaj

- descriere ambientală (a mediului)

- încetineşte ritmul naraţiunii (în genul epic)

- include elemente simbolice

- realizează un portret

   ·  structura

   - descrierea subiectivă se bazează pe traiectoria privirii, care glisează din planul apropelui în planul departelui, din plan celest în plan teluric, de la dreapta la stânga, din plan panoramic în prim-plan etc. sau invers.

·  tehnici de realizare

- imaginea panoramică

- tehnica detaliului

       ·  modalităţi de realizare:

   - se pune accent asupra impresiilor personale faţă de cele contemplate şi descrise.

   - limbajul este conotativ: epitet, enumeraţie, comparaţii metaforice, metafore, hiperbole etc.; imagini artistice [vizuale, auditive, olfactive, de mişcare, sinestezice, cromatice etc.]

   - se subiectivizează descrierea prin structuri de tipul: părerea mea, am impresia că.., parea că.., se pare că..,

   - verbe la indicativ prezent sau imperfect

   - toate persoanele pronumelui personal, inclusiv la pers. a II-a[ care are valoare impersonală]:  ţi se infătişează.., ţi se părea că..

   - de regulă descrierea este un discurs monologic, dar poate apărea şi ca structură dialogică.

   - se folosesc puţini termeni de specialitate; apar mai mulţi la descrierea arhitecturii unei case.

Portretul:

-   Fizic (exterior)

-   Moral (lăuntric-caracter)

-   Mix (portret fizic, trăsături de caracter)

·        tehnici de realizare:

-      Detalii semnificative: prim-plan (descrierea obiectivă/subiectivă, dacă se exagerează, se subiectivizează)

-      Crochiul (conturare exterioară, generală, fără detalii)

-      Fişa biografică: descriere obiectivă

-      Caricatura:  exagerare a trăsăturilor (descriere subiectivă)

-      Fiziologia (corelarea fizionomiei cu trăsături de caracter)

Algoritmul descrierii

·        Introducere:

- fixarea cadrului spaţio-temporal

- alegerea perspectivei descriptive:plan apropiat/ depărtat sau invers

- fixarea tehnicii: panoramă/ detaliu

·        Cuprins: exprimarea impresiilor, trăirilor într-un limbaj conotativ, expresiv (imagini)

·        Încheiere: folosirea unei imagini emblematice, care va rămâne întipărită în minte.

Textul argumentativ II - Stiluri funcţionale

Stiluri funcţionale

Clasificare:

a.     după opoziţia artistic/non-artistic (I. Coteanu) avem:

        o   Stilul artistic, caracterizat prin:

·        limbaj conotativ

·        caracter individual

·       bogaţie lexicală, stilistică; polisemie,

·    se adresează in primul rand sensibilităţii şi imaginaţiei lectorului.

 ·       unicitatea expresiei (fiecare scriitor are stilul său personal)

o   Stilul non-artistic, caracterizat prin:

·        limbaj denotativ

·        caracter colectiv

·        claritate, concizie,

·        cuvinte monosemantice

·       se adresează intelectului, raţiunii

·        se folosesc clişee

b.     dupa tipologie:

o   Stilul stiinţific şi tehnic

·        limbaj denotativ

·        termeni specializaţi

·        prezenţa neologismelor

·        exprimare concisă, clară, precisă, coerentă

·        prezenţa simbolurilor tehnice (mate., chimie, fizică etc)

·       apare în trei moduri de comunicare:

 - monolog scris (lucrări, documente)

 - monolog oral (prelegeri, expuneri)

 - dialog oral (dezbateri, colocvii)

o   Stilul administrativ-juridic

·        limbaj denotativ

·        exprimare clară, concisă, precisă

·      folosirea clişeelor (şabloanelor) lingvistice (,,subsemnatul”, ,,drept care”) - în stil administrativ

·   dispunerea textului pe articole numerotate, paragrafe numerotate sau numite cu literele alfabetului - stil juridic (legi)

·        exprimare impersonală; absenţa indicilor de subiectivizare.

- texte în stil administrativ: cererea, C.V., proces-verbal, scrisoarea (de intenţie, oficială), referat de activitate, memoriu, dare de seama, caracterizare, adeverinţă etc.

- texte în stil juridic: lege, ordonanţă, hotărâre de guvern, proclamaţie etc.

o  Stilul publicistic (jurnalistic)

·    apare în media scrisă sau audio-video; combină stilul artistic cu cel non-artistic

·        varietate si bogăţie semantică

·        amestec de trăsături specifice şi celorlalte stiluri

·         limbaj denotativ şi conotativ, în funcţie de tipul de text

·         limbaj accesibil

·       clişee lingvistice: oraşul din Bănie, fraţii noştri de peste Prut, oraşul de la poalele Feleacului etc.

·         titluri şocante, inedite, menite să atragă atenţia

·         limba literară

·     proprietatea termenilor, corectitudine [nu întotdeauna se respectă normele impuse]

·         elemente ale oralităţii, figuri de stil etc.

-   texte în stil jurnalistic: editorial, reportaj, interviu, slogan publicitar, ştire, declaraţie de presă etc.

o   Stilul beletristic

-      cel mai complex

·         limbaj conotativ

·        se apelează la valenţele stilistice ale părţilor de vorbire

·         elemente de prozodie, versificaţie (in genul liric)

·         fiecare scriitor are stilul său

·    se apelează la toate palierele lingvistice: arhaisme , neologisme, reg., cuv. pop., argou, jargon

·         apar indici ai subiectivităţii:

-         pronumele pers. pers. I-eu, mă, mi

-         adj. pron. posesiv:  al meu

-         verbe la pers. I

-         invocaţii, exclamaţii şi interogaţii retorice

-         descrierea unui peisaj, care exprimă în mod direct trăirile , sentimentele

-         inversiunea adjectivului exprimă un superlativ absolut, transcrie sentimente

-         uneori pers. a II-a şi chiar a III-a conţin un ,,eu mascat’’, o imagine a dedublării.

-         texte în stil beletristic: speciile genurilor literare

Textul argumentativ I

Textul argumentativ

Este un discurs în care se prezintă o demonstraţie cu argumente prin care se convinge receptorul de valabilitatea adevărului susţinut.

Structura

Se articulează pe trei părţi:

o   Introducere: conţine teză [moţiunea, premise] care trebuie argumentată.

o   Cuprins: argumentarea propriu-zisă, susţinută prin exemple.

o   Încheiere: reluarea premisei şi concluzia definitivă.

Tehnici argumentative

o   paralelismul sintactic - opinia  personală se opune opiniei altora: eu / tu; noi/ voi’ unii/ alţii etc.

o   citarea unor surse de referinţă: critici, oameni de stiinţă, istorici etc.

o   exemple din experienţa personală sau a mentorilor spirituali  (profesori, părinţi).

o   prezentarea utilităţii (obiectului, situaţiei etc.)

o   asemănari/ diferenţe

o   cumulul enumerativ  (enumeraţia argumentelor)

Structuri specifice

o   paralelismul  sintactic se sustine lingvistic prin structuri de genul: în opinia mea (noastră); în opinia altora; eu (noi) cred(em)…alţii; pe de o parte..pe de altă parte;

o   cumulul enumerativ se susţine prin: în primul rând..in al doilea rând..nu în ultimul rând..apoi..(structuri retorice).

o   verbe : de opinie (a crede, a considera);  de judecată (a decide, a hotărî); ,,dicendi” (a zice, a spune, a afirma).

Comunicarea

                                                 

                                             1.Comunicarea

        Comunicarea este procesul de transmitere a  unui mesaj de la o sursă [Emiţător] către o destinaţie [Receptor], folosind un anume cod comun [ verbal sau nonverbal] şi un anumit canal [aer- com. orală; scrisoare, bilet fax, e-mail etc. –com. scrisă].

                                         OBS!

        Orice situaţie de comunicare implică trei componente:

          1.relaţia de comunicare stabilită între partenerii de dialog.

          2.locul în care se desfăşoară .

          3.momentul în care se produce situaţia de comunicare.

                                          2.Scopul comunicării

    - scopul informativ [educativ]

    - scopul persuasiv [de convingere]: slogan publicitar, politic, predica religioasă

    - scopul predictiv [de prezicere, prefigurare]: horoscop, prognoză meteo 

                                              3.Clasificare

a.     din punctul de vedere al codului folosit:

1.     comunicarea verbală - realizată oral sau scris.

2.     comunicarea nonverbală - prin intermediul gesticii, al mimicii,  al unui limbaj specializat, cum ar fi : Morse, alfabetul Braille pentru nevăzători etc.

3.     comunicarea paraverbală - prin intonaţie, accentual, tonalitatea, ritmul,  pauzele intenţionate [marcate prin semnele de suspensie].

          4. comunicarea mixtă - limbajul verbal se împleteşte cu cel nonverbal şi/sau paraverbal.

    

Interpretare chestionar

  În urma chestionarului aplicat clasei a X-a F am constatat următoarele:

  ·      niciun elev nu a participat la vreun curs de orientare profesională;

  ·     100% dintre elevi consideră că ar fi util să urmeze un curs opţional de orientare profesională;

  ·     18,5% nu se simt pregătiţi să aplice pentru un job part-time;

     o   81,5% se simt pregătiţi să facă acest lucru;

  ·     3,7%  nu consideră că are nevoie de informaţii concrete despre strategia de angajare;

     o   în timp ce 96,3% consideră că au  nevoie de aceste informaţii;

  ·  100% dintre elevi cred că este important să stăpânească tehnici de comunicare pentru a reuşi în carieră;

  · 7,4% cred că internetul poate să suplinescă formarea directă în comunicare şi orientare profesională;

     o   92,6% consideră însă contrariul.

  ·   96,3% dintre elevi participă la proiect pentru că le pasă de evoluţia lor;

     ·  100% (toţi elevii clasei) sunt conştienţi de necesitatea formării unei atitudini proactive pentru a reuşi în carieră.